OBIECTIVÍSM s. n. 1. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, de renunțare la orice luare de poziție, la orice apreciere critică în domeniul cunoștințelor sociale. 2. (Ieșit din uz) Obiectivitate (2). – Obiectiv + suf. -ism. Cf. germ. Objektivismus, rus. obĩektivizm. Vezi definitia »

SECTARÍSM s. n. spirit, atitudine sectară; îngustime de vederi proprie celor care se mărginesc la interesele lor mărunte. (< fr. sectarisme) Vezi definitia »

BISEXUALÍSM s.n. Atracție simultană pentru ambele sexe. [Pron. -xu-a- / cf. it. bisessualismo]. Vezi definitia »

COMENSALÍSM s. n. v. comensualism. Vezi definitia »

URBANÍSM s.n. 1. Urbanistică. 2. Politețe, bunăcuviință; urbanitate. ♦ Mod de viață al orășeanului. [Cf. fr. urbanisme, it. urbanismo]. Vezi definitia »