năpustí (năpustésc, năpustít), vb. – 1. A părăsi, a lăsa, a abandona. – 2. (Refl.) A se repezi, a se arunca asupra. – 3. (Maram.) A slobozi, a lăsa liber. Sl. napustiti „a porunci” (Tiktin). – Der. năpust, s. n. (abandon; Trans., spiriduș, stafie). Vezi definitia »

viștí (-tésc, -ít), vb. – A se crăpa buzele de uscăciune. Lat. vĭescĕre (Candrea). În Olt., cuvînt rar. Vezi definitia »

BIBLIA DE LA BUCUREȘTI (1688), prima traducere integrală a „Bibliei” în limba română, datorată fraților Șerban și Radu Greceanu și tipărită din inițiativa lui Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești. Monument al limbii române vechi, cu rol deosebit în dezvoltarea limbii literare. Vezi definitia »

plecătí pers. 3 sg. plecătéște, vb. IV refl. (reg.) a face o indigestie; a i se face greață, a i se apleca. Vezi definitia »

TRAVESTͲ vb. I. tr., refl. a (se) deghiza (pentru un carnaval, un bal mascat). II. refl. (despre actori) a interpreta mai multe roluri în una și aceeași piesă. (< fr. travestir, it. travestire) Vezi definitia »