MARSUPIÁL, -Ă I. adj. 1. (despre animale) a cărui femelă își poartă puii în marsupiu. 2. (anat.; despre organe) în formă de pungă. II. s. n. pl. ordin de mamifere cu marsupiu, din Australia. (< fr. marsupial) Vezi definitia »

INTERASTRÁL, -Ă adj. Care se află între aștri, dintre aștri. [Cf. fr. interastral]. Vezi definitia »

RADICÁL, -Ă adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de bază. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindecă complet. 2. Care preconizează, care propagă reforme mari, acțiuni hotărâtoare. 3. În termeni tehnici, în stil neologic. II. 1. Număr care, ridicat la o putere, dă un alt număr. ♦ Simbol matematic (?), care arată operația de extragere de rădăcină. 2. Grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, obișnuit, nu există în stare liberă. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și care conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – rădăcină]. Vezi definitia »

ACROCEFÁL, -Ă adj. Cu craniul înalt, țuguiat. [< fr. acrocéphale, cf. gr. akros – ascuțit, kephale – cap]. Vezi definitia »

CONTUBERNÁL s. m. (la romani) 1. militar care locuia împreună cu alții în același cort. 2. sclav (bărbat sau femeie) căsătorit cu un alt sclav. (< fr. contubernale, lat. contubernalis) Vezi definitia »