tărpúz (-ze), s. n. – Acoperămînt, scufiță purtată de grecoaice. Tc. (per.) tarpoș (Șeineanu, II, 117), cf. sb. tarpos (Cihac, II, 403). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

OMNIBÚZ s. n. autobuz (cu etaj), pentru transportul în comun. (< fr., it. omnibus) Vezi definitia »

tuturúz, tuturúzi, s.m. (reg.) om prost. Vezi definitia »

mătăúz (mătăúze), s. n. – 1. Sfeștoc. – 2. Perie. – Var. (Trans.) mătăhuz. Sl. motvązŭ „legătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 189; Byhan 322), cf. rus. motovjaz „fir”, pol. motowąz „șirul de la depănătoare”; sau mai probabil din rus. metúza „pai de secară”. Vezi definitia »

MINIBÚZ s. n. microbuz. (< fr. minibus) Vezi definitia »