INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare. Vezi definitia »

hójma adv. – În mod repetat, continuu. Rut. hožma (DAR; Candrea; Scriban). Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, I, pleca de la un dacic *ghingama, iar Cihac, II, 139, de la sb. odma sau jed(a)nak. Candrea, Elementele, 408, considera rut. ca fiind de proveniență rom., idee pe care a abandonat-o mai tîrziu. În Mold. Vezi definitia »

forma de satisfacere sexuala care nu implica penetrarea cu organe sexuale naturale, prin care se autostimuleaza (sau se stimuleaza), manual sau cu obiecte sexuale, organele genitale in scopul abtinerii orgasmului. Masturbarea este denumita si activitatea sexuala solitara fiindca, in majoritatea cazurilor, are loc din/in lipsa unui partener. Vezi definitia »

ceátma (-ale), s. f. – Țesătură de mătase. Tc. çatma. Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

SÍGMA s. m. inv. a optsprezecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului s. (< fr. sigma) Vezi definitia »