cărăténie, cărăténii, s.f. (reg.) rost, socoteală. Vezi definitia »

ASFIGMÍE s. f. absență temporară a pulsului. (< fr. asphygmie) Vezi definitia »

AMFIBIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază amfibienii. (< engl. amphibiology) Vezi definitia »

INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation. Vezi definitia »

TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie. Vezi definitia »