GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer). Vezi definitia »

CORRÍDA s.f. v. coridă. Vezi definitia »

BUDA, com. în jud. Buzău, pe Rîmnic; 3.570 loc. (1991). Centru pomicol. Vezi definitia »

VIDÁ vb. I. tr. (Rar) A goli; a face vid. [< fr. vider]. Vezi definitia »

CORRIGÉNDA s. f. erată. (< lat. corrigenda) Vezi definitia »