Definita cuvantului bicordatură
BICORDATÚRĂ s. f. (muz.) gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. (< it. bicordatura)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bicordatură
LOCOMOBÍLĂ s.f. Mașină de forță montată pe roți, acționată cu aburi sau cu motor de benzină, care se poate deplasa prin remorcare și se folosește la punerea în mișcare a altor mașini. [< fr. locomobile, cf. lat. locus – loc, mobilis – mobil]. Vezi definitia »
BÉHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”. Vezi definitia »
MISÍVĂ s.f. Comunicare scrisă, scrisoare. [< fr. missive]. Vezi definitia »
a scoate la lumină expr. 1. a dezvălui, a expune. 2. a publica. Vezi definitia »
RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + telemecanică. Vezi definitia »