HÚMERUS s. n. 1. osul brațului de la umăr până la cot. 2. osul părții proximale a membrului toracic la animalele tetrapode. (< fr. humérus, lat. humerus) Vezi definitia »

CÁLUS s.n. 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. 2. Țesut vegetal născut în urma rănirii diferitelor organe ale plantei, care cicatrizează rana. [Pl. -suri. / < fr. callus, cf. lat. callum – bătătură]. Vezi definitia »

RENDEZ-VOUS RANDEVÚ/ s. n. întâlnire (fixată dinainte) între două sau mai multe persoane. (< fr. rendez-vous) Vezi definitia »

AMALTHEUS (‹ fr. {i}), subst. Amonit fosil, caracteristic Jurasicului inferior, cu cochilia discoidală, cu coaste fine, arcuite și cu creastă în formă de șnur pe marginea ventrală. Vezi definitia »

FÚNGUS s. n. v. fongus. Vezi definitia »