STINDÁRD, stindarde, s. n. 1. Steag, drapel. ◊ Expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanșa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. – Din it. stendardo. Vezi definitia »

BACHELARD [bașəlár], Gaston (1884-1962), filozof și teoretician francez. Prof. univ. la Sorbona. Teoretician al „noului spirit științific”, a pus în valoare rolul constructiv, anticipator al rațiunii științifice („Noul spirit științific”, „Raționalismul aplicat”). Autor al unei poetici a profunzimilor elementare în care ignoră inspirația, susținută ca sursă a autenticității poeziei natura psihismului („Psihanaliza focului”, „Poetica spațiului”). Vezi definitia »

HARPSICÓRD s. n. (Livr.) Clavecin. [Scris și: harpsichord] – Din engl. harpsichord. Vezi definitia »

SALONÁRD, -Ă, salonarzi, -de, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. De salon. 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care frecventează saloanele mondene, care manifestă snobism în relațiile sale. – Din fr. salonnard. Vezi definitia »

MULÁRD s. m. rață hibridă, obținută prin încrucișarea dintre masculul de rață leșească și femela din rața comună. (< fr. mulard) Vezi definitia »