MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. 1. (Livr.), Solemn și grav; impunător. 2. Ostășesc, militar; de război. ◊ Curte marțială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepționale. Lege marțială = lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă. [Pr.: -ți-al] – Din fr. martial, it. marziale. Vezi definitia »

TERGÁL s. n. țesătură din fibre sintetice de poliester, pentru confecții; (< fr. tergal) Vezi definitia »

UNGHINÁL, -Ă adj. referitor la unghie; ungveal. (< fr. unguinal) Vezi definitia »

SIMȚUÁL, -Ă, simțuali, -e, adj. (Înv.) Care ține de simțuri; care se referă la simțuri; senzual. [Pr.: -țu-al] – Din simț (după fr. sensuel). Vezi definitia »

ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Orient; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental. Vezi definitia »