SEPARATÍST, -Ă, separatiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se separă, se izolează de majoritate; care este adept al separatismului. – Din fr. séparatiste. Vezi definitia »

ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane care (este bănuită că) a comis o infracțiune; arestare. 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați. – Germ. Arrest (it. arresto). Vezi definitia »

COOPERATÍST, -Ă adj. referitor la cooperație; propriu cooperației. (< cooperaț/ie/ + -ist) Vezi definitia »

BLAST²(O)-, -BLÁST elem. „germen”, „embrion”. (< fr. blasti/o/-, -blaste, cf. gr. blastos) Vezi definitia »

MELIORÍST, -Ă adj. Referitor la meliorism. // s.m. și f. Adept al meliorismului. [Pron. -li-o-. / < fr. mélioriste]. Vezi definitia »