Definita cuvantului binoclu
BINÓCLU s. n. 1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță. 2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu binoclu
Ansamblu de polite si stalpi de sustinere Vezi definitia »
ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc. – Din germ. Spachtel. Vezi definitia »
TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel]. Vezi definitia »
șrégvinclu, șrégvincli, s.m. (reg.) colțar cu limbă. Vezi definitia »
MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle. Vezi definitia »