RĂSÚRĂ³, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Et. nec. Cf. rade. Vezi definitia »

INDOEUROPENÍSTICĂ s. f. știință care studiază limbile indo-europene; indogermanistică. (după germ. Indoeuropäistik) Vezi definitia »

DÍNĂ s.f. Unitate de măsură pentru forță, egală cu forța imprimată de accelerația de 1 cm pe secundă a unui punct material cu masa de un gram. [< fr. dyne, cf. gr. dynamis – forță]. Vezi definitia »

HELICTÍTĂ s. f. denumire dată unor concrețiuni calcaroase în spirală care se formează pe pereții peșterilor, ramificându-se în toate direcțiile. (< fr. hélictite) Vezi definitia »

SÁLVĂ s.f. Serie de lovituri, de descărcări ale unei arme de foc. ◊ Salvă de salut = salvă trasă, fără proiectile, în diferite ocazii festive. [< fr. salve, it. salva]. Vezi definitia »