DOLÉNT, -Ă adj. (Rar) Plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. [Cf. fr. dolent, it. dolente, lat. dolens]. Vezi definitia »

șont, șoántă, șonți, șoánte, adj. (reg.; adesea substantivat) 1. șchiop; schilod. 2. pocit, caraghios. Vezi definitia »

Sunt substanțe cu grad ridicat de polimerizare, de culoare închisa, slab acide, și sunt rezultate din îmbatrânirea compușilor din humus. Vezi definitia »

COREGÉNT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent) Vezi definitia »

ANAFRÓNT s. n. front atmosferic în care aerul cald are o mișcare ascendentă. (< fr. anafront) Vezi definitia »