casabá, casabále, s.n. (înv.) târg turcesc, orășel; câșlă. Vezi definitia »

BOMBÁ vb. I. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă. II. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară. (< fr. bomber) Vezi definitia »

șubá, șubéz, vb. I (reg.; despre butuci) a târî cu ajutorul țapinelor. Vezi definitia »

a face umbră pământului degeaba expr. a nu fi în stare să realizeze nimic; a nu fi bun de nimic. Vezi definitia »

ALIMBÁ, alimbez, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. – Cf. limb. Vezi definitia »