POLIMORFÍSM s. n. Proprietatea unor minerale cristalizate cu aceeași compoziție chimică de a se prezenta sub mai multe forme cristaline cu caracteristici fizice și chimice diferite. ♦ (Biol.) Proprietate a unor specii de a exista sub mai multe aspecte morfologice. – Din fr. polymorphisme. Vezi definitia »

CENTRÍSM s. n. Curent politic conciliatorist, din interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a. – Din rus. țentrizm (refăcut după centru). Vezi definitia »

ORBILIANÍSM s. n. folosire a pedepselor corporale în educație. (< fr. orbilianisme) Vezi definitia »

FOSFORÍSM s. n. Intoxicație cronică cu fosfor, caracterizată prin aceea că oasele devin fărâmicioase și se fracturează ușor. – Din fr. phosphorisme. Vezi definitia »

ASOCIAȚIONÍSM s.n. Concepție psihologică din sec. XVII-XIX, care reduce activitatea psihică la o asociere mecanică de senzații și neglijează rolul activ al conștiinței. [Pron. -ci-a-. / < fr. associationnisme]. Vezi definitia »