GÁBIE s. f. platformă cu balustradă la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului. (< it. gabbia, fr. gabie) Vezi definitia »

NEFELOMETRÍE s. f. procedeu de analiză constând în a măsura concentrația unei emulsii, comparându-i transparența cu o preparație etalon. (< fr. néphélémétrie) Vezi definitia »

ANTROPOPSIHOLOGÍE s. f. știință care studiază creațiile și tradițiile populare. (< antropo- + psihologie) Vezi definitia »

TEANDRÍE s.f. (Rel.) Natură divină și umană a lui Cristos în concepția creștină. [Pron. te-an-. / < it. teandria, cf. gr. theos – zeu, aner – bărbat]. Vezi definitia »

obîrșíe (-íi), s. f. – 1. Izvor, naștere, începutul unui rîu. – 2. Origine, început, proveniență. Sl. obrusi „înălțime, parte superioară” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 448; Conev 40), cf. ceh. brsina „pădure montană”. – Der. obîrși, vb. (a termina, a sfîrși), din sl. obrušati; obîrșenie, s. f. (sfîrșit, capăt). Semantismul der. (ambele învechite) este ciudat, dar depinde de sl., unde obrusi „parte superioară” se percepe cu „parte finală”, de unde obrušati „a termina, a isprăvi”. Vezi definitia »