MODÁL, -Ă adj. 1. Referitor la un mod gramatical, de mod. ◊ Propoziție modală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată modul în care se face acțiunea propoziției regente. 2. Referitor la modurile muzicale. [Cf. fr. modal]. Vezi definitia »

APSIDÁL, -Ă adj. 1. referitor la apsidă. 2. (mat.; despre suprafețe) care derivă dintr-o altă suprafață, după o lege a geometriei particulare. (< fr. apsidal) Vezi definitia »

CONJUNCTIVÁL, -Ă adj. Al conjunctivei. [< fr. conjonctival]. Vezi definitia »

OBSERVAȚIONÁL, -Ă adj. cu caracter de observație. (< engl. observational) Vezi definitia »

REÁL², -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, care există în realitate; obiectiv, adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce există, ceea ce este real; realitate. 2. De netăgăduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (În sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat. Secție reală sau învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte. Imagine reală = imagine a unui obiect obținută cu un instrument optic (și care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă). Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel. Vezi definitia »