Definita cuvantului bitum
BITÚM s. n. 1. rocă lichidă în scoarța pământului din hidrocarburile de țiței, folosită la bitumaj și la fabricarea unor lacuri, izolanți etc. 2. (arte) culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. (< fr. bitume, lat. bitumen)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bitum
ULTIMÁTUM s.n. Cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. ♦ Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. [Var. ultimat s.n. / < fr. ultimatum, cf. lat. ultimus – ultimul]. Vezi definitia »
DUPLICÁTUM s.n. v. duplicat. Vezi definitia »
FÁTUM s.n. (Liv.) Destin, soartă; fatalitate. [< lat. fatum]. Vezi definitia »
lagúm (lagúmuri) s. n. – Mină, galerie sau pasaj subteran. – Var. lagîm. Mr. lăgăme. Tc. lagum, lagim (Șeineanu, II, 232; Cihac, II, 589: Lokotsch 1288), cf. ngr. λαγούμι, alb. lagëm, bg. lagăm. Sec. XVII, înv. Lagoniță, s. f. (înv., depozit, boltă), pe care Cihac, II, 163, îl deriva din sl. lĕgalĭnica „sfert, pătrat”, este un simplu dim. de la lagum. – Der. lagumgiu, s. m. (înv., miner), din tc. lagumci. Vezi definitia »
CETACÉUM s.n. (Chim.) Grăsime extrasă din unele specii de balenă, folosită în cosmetică și în farmacie. [Pron. -ce-um. / < lat. cetaceum]. Vezi definitia »