NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-o-] – Ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi). Vezi definitia »

BĂLĂNGĂÍT s. n. Faptul de a bălăngăi. Vezi definitia »

EVAPORÍT s. n. rocă sedimentară (sare gemă, ghips etc.) care se formează prin evaporarea apei de mare (dintr-o lagună). (< fr. évaporite) Vezi definitia »

pioncăít¹, pioncăíturi, s.n. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. voce sau glas subțire; pițigăit, pițigăială. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală. Vezi definitia »

TIVÍT¹ s. n. Faptul de a tivi; tivire. – V. tivi. Vezi definitia »