Definita cuvantului bivalență
BIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bivalență
sărăcăcitúră, sărăcăcitúri, s.f. (reg.) casă urâtă, sărăcăcioasă. Vezi definitia »
brilioáncă (brilioánce), s. f. – Plantă asclepiadacee, Vincetoxicum officinale. Probabil în legătură cu sb. brlja, brljaga „mlaștină”, cf. sb. brljak(a) „nume de pasăre”, „Cinclus aquaticus”, Cihac, II, 28, pune în legătură acest cuvînt cu pol. brzanka. Vezi definitia »
TRICUSPIDÍTĂ s. f. inflamație a valvulei tricuspide. (< fr. tricuspidite) Vezi definitia »
róșcovă (-ve), s. f. – Cornul-caprei (Ceratonia siliqua). – Mr. roșcuvă. Sl. rožikovŭ „silicvă”, din rogŭ „corn” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 304; Conev 49), cf. bg. rožkov.Der. roșcov, s. m. (arbore mediteranean care face roșcove). Vezi definitia »
MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z