Definita cuvantului bizam
BIZÁM s. m. mamifer rozător acvatic din Canada, asemănător cu șobolanul, în preajma apelor; ondatra. (< germ. Bisam)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bizam
CHATHAM [tʃætəm] 1. Arh. vulcanic în Oc. Pacific, la E de Noua Zeelandă, aparținînd acesteia; 963 km2; c. 600 loc. Alt. max.: 291 m. Climă temperat-oceanică. 2. Oraș în SE Marii Britanii (Anglia), port militar la M. Nordului; 65,8 mii loc. (1981). Șantiere navale. Vezi definitia »
AVÁM, -Ă, adj. v. avan. Vezi definitia »
cam ce scrie popescu pe ogira in ultima vreme :) Vezi definitia »
ham (hámuri), s. n. – Ansamblu de curele cu care se înhamă calul. Mag. hám (Miklosich, Fremdw., 92; Lambrior 375; Cihac, II, 504; Berneker 383; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. sb., ceh. ham, pol., rut. hamy. Cuvîntul mag. provine din v. germ. chamo, cf. it. camo, sp. camal. – Der. hămurar, s. m. (persoană care face hamuri); hămurărie, s. f. (șelărie); înhăma, vb. (a prinde la, a uni, a împerechea; refl., a se mulțumi cu o muncă istovitoare); înhămătură, s. f. (atelaj, prindere; apăsare, durere în piept); deshăma, vb. (a desface, a dezlega); hamut, s. n. (parte a hamului), din bg. hamut sau rus. chomut. Vezi definitia »
CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. Locțiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam. Vezi definitia »