ELINVÁR s.n. Aliaj de fier, nichel, crom și tungsten, a cărui elasticitate nu este influențată de schimbările de temperatură. [< fr. élinvar]. Vezi definitia »

MÂNECÁR, mânecare, s. n. 1. Haină țărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniță sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. -ar. Vezi definitia »

PARCELÁR, -Ă adj. (despre culturi) care se face pe parcele. (< fr. parcelaire) Vezi definitia »

ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa². Vezi definitia »

ANASTASIMATÁR, anastasimatare, s. n. Carte care cuprinde cântări bisericești duminicale despre învierea lui Hristos. Noul anastasimatar de Anton Pann. – Ngr. anastasimon + suf. -at-ar. Vezi definitia »