TRÉNĂ² s. f. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc. ♦ a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< fr. traîn) Vezi definitia »

sudínă, sudíne, s.f. (reg.) flăcău sortit ca bărbat unei femei. Vezi definitia »

OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva]. Vezi definitia »

INADERÉNȚĂ s.f. (Liv.) Imposibilitate de a adera, de a se lipi de ceva. [Cf. fr. inadhérence]. Vezi definitia »

grotă, grote s. f. 1. arest; închisoare. 2. bar de noapte. Vezi definitia »