CONTRADÍCȚIE s.f. 1. Categorie filozofică care reflectă raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ◊ (Log.) Raport de contradicție = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție (cu...) = în opoziție, în dezacord (cu...) 2. Nepotrivire, contrazicere (între idei sau fapte). [Gen. -iei, var. contradicțiune s.f. / cf. lat. contradictio, fr. contradiction]. Vezi definitia »

PETÍȚIE s.f. Cerere scrisă adresată unei autorități. [Gen. -iei, var. petițiune s.f. / cf. fr. pétition, lat. petitio]. Vezi definitia »

URICOPEXÍE s. f. precipitare și fixare a acidului uric în țesuturi și în rinichi, sub formă de calculi. (< fr. uricopexie) Vezi definitia »

IZOSTAZÍE s.f. (Geol.) Teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre ar exista un echilibru relativ datorită diferențelor de densitate ale materialelor lor. [< fr. isostasie, cf. gr. isos – egal, stasis – așezare]. Vezi definitia »

COLEDOCECTOMÍE s. f. ablațiune a coledocului. (< fr. cholédoquectomie) Vezi definitia »