tîmplă (-le), s. f. – Moalele capului, moiște. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Pușcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puțin în V țării (ALR, I, 13). În Trans. se folosește uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625). Vezi definitia »

ARGIRÓZĂ s. f. (Med.) Argirism. – Din fr. argyrose. Vezi definitia »

-CLÍZĂ¹ elem. „închidere, ocluziune”. (< fr. -clise, cf. gr. kleisis) Vezi definitia »

POMICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura pomilor și arbuștilor fructiferi. (< it. pomicultura, fr. pomiculture) Vezi definitia »

SPÁDĂ s.f. (Iht.) Pește marin din fam. xiphiide (pești-sabie), numit și peste-cu-spadă sau xifie (Xiphias gladius), cu un corp fusiform de până la 4 m lungime, ca adult lipsit de solzi, caracterizat prin maxilarul superior alungit în formă de spadă, aprox. 1/3 din lungimea sa, lipsit de dinți, cu marginile ascuțite ca niște cuțite, iar cel inferior mult mai scurt. Se pescuiește preponderent în Marea Mediterană și în Atlantic, fiind foarte apreciat ca pește de consum, cu carne albă, delicată; it. pesce spada; fr. espadon; engl. swordfish; germ. Schwertfisch; v. sabie. Vezi definitia »