pleguít, -ă, adj. (reg.; despre vite) fără voie, abătut. Vezi definitia »

ȚÂRÂÍT², țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi²; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi². Vezi definitia »

MURABÍT s. m. marabu (I,1). (< fr. murabit) Vezi definitia »

pocâltít, pocâltítă, adj. (înv. și reg.) 1. slăbit, leșinat, lihnit (de foame), hămesit. 2. (reg.) îndoit, încovoiat, curbat; atârnat în jos. 3. (reg.) care are o valoare scăzută, modestă. Vezi definitia »

ORÂNDUÍT, -Ă, orânduiți, -te, adj. 1. Pus, așezat într-o anumită ordine; aranjat, rânduit. 2. (Înv.) Împuternicit, învestit. 3. (Înv.) Stabilit, fixat, hotărât, destinat. – V. orândui. Vezi definitia »