JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din scr. žežej. Vezi definitia »

SADUCHÉU, saduchei, s. m. (În antichitate) Adept al partidului marelui cler mozaic, reprezentând interesele marilor proprietari de pământ și ostil fariseilor. – Din lat. Sadducaei. Vezi definitia »

cheltéu (-uri), s. n. – Coș. Mag. költö „obiect pentru transportat” (Drăganu, Dacor., III, 711). După Magyar Nyelvör, XXX, 55, se explică mai bine prin var. dialectală töltö. În Trans. Vezi definitia »

PROTÉU s. m. 1. animal amfibiu, în apele din regiunile carstice din sud-estul Europei, cu pielea albă și cu branhiile externe care se mențin și la adult. 2. bacterie bastonaș, polimorfă, în produsele de putrefacție animală. 3. om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit caracterul, părerile, atitudinile. (< fr. protée, lat. proteus) Vezi definitia »

să mor eu! expr. (vulg.) pe cuvânt de onoare!, pe cinstea mea! Vezi definitia »