AUTOCAMIONÉTĂ, autocamionete, s. f. Camionetă. [Pr.: -mi-o-] – Din auto² + camionetă. Vezi definitia »

POMÚȚĂ, pomuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui poamă (3). Vezi definitia »

RUȘÁLĂ s. f. Bir plătit în Țara Românească, în evul mediu, de curteni. – Din roșu. Vezi definitia »

EFERVESCÉNȚĂ s. f. 1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitație, frământare, fierbere. (< fr. effervescence) Vezi definitia »

orîndă (-de), s. f. – 1. Soartă, ursită, destin. – 2. Ordin, stil, mod. – Var. orînd. Sl. urędu „ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf. rînd și slov. ured(a). – Der. orîndui, vb. (a ordona, a regla, a dispune), din sl. uręditi, cf. rîndui; orînduială, s. f. (ordin, dispoziție); orînduitor, adj. (organizator). Vezi definitia »