RĂVĂȘEÁLĂ, răvășeli, s. f. Răvășire. – Răvăși + suf. -eală. Vezi definitia »

BISMUTÍNĂ (‹ fr.) s. f. Sulfură naturală de bismut, de culoare albă-cenușie, formată în faza hidrotermală, întîlnită în zăcămintele de staniu, asociată cu bismut nativ, colcopirită, topaz etc. Prezintă aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducătoare de electricitate și se dizolvă în acid azotic, fiind principalul minereu de bismut. Vezi definitia »

COTEICÚȚĂ, coteicuțe, s. f. Diminutiv al lui coteică. – Coteică + suf. -uță. Vezi definitia »

FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle. Vezi definitia »

GLÉNĂ s.f. (Anat.) Cavitate articulară, puțin adâncă, a unui os. [< fr. glène]. Vezi definitia »