batjócură (batjócuri), s. f. – Luare în rîs, bătaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). În vechime se folosea în acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre creștini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocură. În privința asocierii ambilor termeni a bate și joc, explicația pare dificilă; există și în mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicația sugerată anterior de către Pușcariu 176, în legătură cu o combinație de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsită de fundament, și însuși autorul a renunțat la ea, în DAR. Menționăm că Cihac, II, 638, se referă la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine săs. „bažokurin” „a-și bate joc”. Vezi definitia »

FERÚLĂ s.f. 1. (Ant.) Baston care constituie simbolul demnității sacerdotale. 2. Cârjă episcopală medievală. [< lat., it. ferula, cf. fr. férule]. Vezi definitia »

subrétă (-te), s. f. – Servitoare. Fr. soubrette. Aproape numai în limbajul teatral. Vezi definitia »

ZOÁVĂ, zoáve, s. f. (Reg.; și în forma zoabă) Scurteică, cațaveică. [var. zoabă s. f.] (din fr. zouave) [def. și DLRLC] Vezi definitia »

semicúmpănă s. f., g.-d. art. semicúmpenei; pl. semicúmpene Vezi definitia »