PSIHOLOGÍE s.f. 1. Știință care are ca obiect studierea activității psihice a omului, a stării și a însușirilor sale psihice. 2. Structura psihică a unui individ, a unei colectivități. ◊ Psihologie socială = latură a vieții sociale a societății care, împreună cu ideologia și cu științele naturii, alcătuiește conștiința socială; psihologia artei = disciplină care își propune examinarea structurilor psihologice definitorii pentru crearea și receptarea valorilor artistice. [Gen. -iei. / < fr. psychologie, cf. gr. psyche – suflet, logos – studiu]. Vezi definitia »

SIRINGOMIELÍE s. f. boală a sistemului nervos care se manifestă prin distrugerea substanței cenușii din măduva spinării, cu pierderea sensibilității. (< fr. syringomyélie) Vezi definitia »

CONCHILIOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul scoicilor. [Pr.: -li-o-] – Din fr. conchyliologie. Vezi definitia »

VIOȘÍE, vioșii, s. f. (Reg.) Vioiciune, voioșie. ♦ Prospețime, frăgezime. – Din viu + suf. -oș-ie. Vezi definitia »

ECOENCEFALOGRAFÍE, ecoencefalografii, s. f. (Med.) Metodă de investigare a integrității sistemului nervos central prin folosirea ultrasunetelor. [Pr.: -co-en-] – Din fr. écho-encéphalographie. Vezi definitia »