FONOMETRÍE, fonometrii, s. f. Măsurare a intensității sunetelor. – Din fr. phonométrie. Vezi definitia »

DIVERTICULOPEXÍE s. f. fixare operatorie, într-o poziție dorită, a diverticulului unui organ cavitar. (< fr. diverticulopexie) Vezi definitia »

SPLENOMEGALÍE s.f. Megalosplenie. [Gen. -iei. / < fr. splénomégalie]. Vezi definitia »

FOTOCARTOGRAFÍE s. f. întocmirea de hărți cu ajutorul fotogramelor. (< fr. photocartographie) Vezi definitia »

aberáție s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ◊ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< fr. aberration, lat. aberratio) Vezi definitia »