a-i da cuiva muie expr. (obs.) a invita un partener la sex oral (la felație). Vezi definitia »

CONFORMÁȚIE s.f. Structură (fizică) a unui corp, a unui teren etc.; fel în care este organizat un corp; constituție. [Var. conformațiune s.f. / cf. fr. conformation, lat. conformatio]. Vezi definitia »

AGAMÍE s.f. (Biol.) Tip de înmulțire asexuată care nu implică un proces de fecundație. [Gen. -iei. / cf. fr. agamie, it., gr. agamia]. Vezi definitia »

RESTAURÁȚIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restaurației burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio]. Vezi definitia »

ESTROPIAȚÍE s.f. (Franțuzism) Estropiere. [Gen. -iei / < fr. estropiation]. Vezi definitia »