MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină². 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique. Vezi definitia »

DENDRÍTIC, -Ă, dendritici, -ce, adj. Care aparține dendritei, cu dendrită, de dendrită. – Din fr. dendritique. Vezi definitia »

ALBUMINÚRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de albuminurie. [< fr. albuminurique]. Vezi definitia »

CHINÉZIC, -Ă adj. Chinestezic. [Scris și kinezic. / < fr. kinésique]. Vezi definitia »

ANALÍTIC, -Ă adj. Bazat pe analiză. ◊ Chimie analitică = parte a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă analitică = limbă care are tendința de a exprima prin cuvinte separate diferitele caracteristici gramaticale; (despre forme gramaticale) alcătuit din două sau mai multe cuvinte; filozofie analitică = orientare filozofică care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. ♦ Care utilizează calculul algebric și infinitezimal. [< fr. analytique, it. analitico, gr. analytikos]. Vezi definitia »