mócniță adv. (reg.) (în expr.) a tăcea mocniță = a nu scoate niciun cuvânt. Vezi definitia »

MELANOGENÉZĂ s. f. formare de pigment melanic. (< fr. mélanogenèse) Vezi definitia »

MUNCULÍȚĂ, munculițe, s. f. Diminutiv al lui muncă; muncușoară. – Muncă + suf. -uliță. Vezi definitia »

gospódă, s.f. (reg.) zgomot, larmă. Vezi definitia »

cáznă (cázne), s. f. – 1. Tortură, chin, supliciu. – 2. Suferință, durere, neliniște. – 3. Trudă, muncă, strădanie. Sl. kaznĭ (Miklosich, Slaw. El., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb. kazna „pedeapsă”, pol. kazn „pedeapsă”. – Der. căzni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se strădui; a îngriji; a avea grijă, a crește, cînd este construit cu prep. cu), din sl. kazniti „a pedepsi”. Vezi definitia »