CROMATÍNĂ s. f. Substanță care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante, având o mare afinitate pentru coloranții bazici. – Din fr. chromatine. Vezi definitia »

BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă. – Babacă + suf. -uță. Vezi definitia »

RADIOGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă prin radio; radiotelegramă. 2. fotografie obținută cu razele X; radiografie. (< fr. radiogramme) Vezi definitia »

zootéhnică (rar) s. f., g.-d. art. zootéhnicii Vezi definitia »

acceptánță s. f. Fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție. (< engl. acceptance) Vezi definitia »