huimăceálă, huimăcéli, s.f. (reg.) amețeală, buimăceală. Vezi definitia »

ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse. Vezi definitia »

NÓXĂ s. f. agent, factor, substanță cu acțiune nocivă asupra organismului, în atmosferă, în timpul procesului tehnologic. (< lat. noxa) Vezi definitia »

FÂNTÂNIOÁRĂ, fântânioare, s. f. (Rar) Fântâniță. [Var.: fântâioáră s. f.] – Fântână + suf. -ioară. Vezi definitia »

CAPELATÚRĂ s. f. 1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele. 2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg. (după fr. capelage) Vezi definitia »