ȘOȘOTÍT s. n. v. șușotit. Vezi definitia »

PIROXENÍT s.n. Rocă intruzivă constituită din piroxeni. [< fr. pyroxénite]. Vezi definitia »

sulít, -ă, adj. (reg.) însăilat; cârpit. Vezi definitia »

SFÂRȘÍT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși. Vezi definitia »

VIFIRÍT, -Ă, vifiriți, -te, adj. (Reg.; despre coama calului) Țesălat, pieptănat. Vezi definitia »