prag (práguri), s. n. – 1. Partea de jos, orizontală a tocului ușii. – 2. Consolă, treaptă. – 3. (Înv.) Stîlp de pod. – 4. Banc, grind. – 5. Șuvoi adînc, cădere de apă. – 6. Cordar. – 7. Pubis. – Mr., megl. prag. Sl. pragŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg. prag, alb. prak. Pentru sensul 5, cf. Bărbulescu, Arhiva, XXIX, 123. – Der. prăgar, s. m. (Olt., prag de sus sau de jos, grindă pe temelia unei case). Vezi definitia »

ARHIPELÁG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule dintr-o mare sau dintr-un ocean. – Ngr. arhipelagos (it. arcipelago). Vezi definitia »

ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage. Vezi definitia »

mag pici Vezi definitia »

pag (págă), adj. – Tărcat, pestriț, bălțat. – Var. peag. Sl. pegu (Cihac, II, 237; Conev 97), cf. sb. pjega „pată”, v. slov., cr. pega. Vezi definitia »