TÓCĂ s. f. 1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. căciuliță sau pălărioară fără boruri purtată de femei. (< fr. toque) Vezi definitia »

MAIÉZĂ s.f. (Tehn.) Mecanism de susținere și acționare a platinelor de buclare la mașinile de tricotat. [Pron. ma-ie-. / < fr. mailleuse]. Vezi definitia »

șúrlă, șúrle, s.f. (reg.) nisip sau sfărâmătură de tencuială cu care se freacă unele obiecte metalice, pentru a le curăța. Vezi definitia »

huștupínă s.f. (reg.) persoană mare și diformă; huțupină. Vezi definitia »

PROTODERMĂ s. f. strat celular extrem al meristemului primar din regiunea apicală a organelor radiculare, care dă naștere epidermei. (< fr. protoderme, lat. protoderma) Vezi definitia »