ETÉR s.m. 1. (În filozofia antică) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. Compus organic obținut din alcooli sau din fenoli, foarte întrebuințat în industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni în spațiu și ale cărui oscilații ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spațiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. éther, cf. gr. aither – aer curat]. Vezi definitia »

BOXÉR¹ s. m. sportiv care practică boxul¹ (1). (< fr. boxeur) Vezi definitia »

CREVETIÉR s. n. navă special amenajată pentru pescuitul crevetelor. (< fr. crevettier) Vezi definitia »

sténgher, sténgheri, s.m. (reg.) bucată (de pâine, de mămăligă); codru. Vezi definitia »

BOJER [bɔiər], Johan (1872-1959), scriitor norvegian. Romane de nuanță realistă, înfățișînd aspecte politico-sociale („Puterea credinței”, „Foamea cea mare”, „Ultimul viking”). Vezi definitia »