JURISPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Soluție dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către un organ de jurisdicție prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori prin determinarea normei juridice aplicabile cazului cu ajutorul principiilor legislației. 2. Totalitatea hotărârilor pronunțate asupra unor anumitor cazuri de unul sau de mai multe organe de jurisdicție. 3. (Liv.) Științe juridice; drept. [Cf. fr. jurisprudence, lat. iurisprudentia]. Vezi definitia »

IONOFORÉZĂ s. f. metodă de administrare în organism a anumitor medicamente cu ajutorul unui curent galvanic, prin migrarea particulelor către anod sau catod. (< fr. ionophorèse) Vezi definitia »

ștíftă, ștífte, s.f. (reg.) tigvă. Vezi definitia »

CRIOGLOBULÍNĂ s.f. (Med.) Globulină patologică din serul sanguin, precipitabilă la frig. [< fr. cryoglobuline]. Vezi definitia »

IMPERIÁLĂ s.f. (Rar) Etaj al unor vehicule folosite pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -ri-a-. / < fr. impériale]. Vezi definitia »