pávă (páve), s. f. – Clin la subsuoara mînecii de la ie. – Var. pahă. Pol. pacha, rut., rus. paha (Tiktin), cf. mag. páhac (Cihac, II, 520), mag. pálha (Candrea). Vezi definitia »

ÉTICĂ s.f. 1. Disciplină filozofică care studiază principiile morale, originea, dezvoltarea și conținutul lor. 2. Morală. [Gen. -cii. / cf. fr. éthique, lat. ethica]. Vezi definitia »

MANÁDĂ s. f. (în Spania medievală) trupă de oameni înarmați condusă de rege sau de un om bogat. (< sp. manada) Vezi definitia »

GROȘÍȚĂ (GRÓȘIȚĂ), groșițe, s. f. 1. Monedă străină de argint, care a circulat și în țările române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în țările române. – Gros + suf. -iță. Vezi definitia »

NONBELIGERÁNȚĂ s.f. Atitudine de neparticipare (provizorie) la un război. [Cf. fr. non-beligérance]. Vezi definitia »