ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală. Vezi definitia »

TROHOÍDĂ s.f. Curbă descrisă de un punct al unui cerc care se deplasează pe o suprafață plană. [Pron. -ho-i-. / < fr. trochoïde]. Vezi definitia »

ÁXĂ², axe, s. f. Dreaptă existentă sau imaginată care ocupă o poziție particulară în raport cu un corp sau cu o figură. ◊ Axă de rotație = dreaptă în jurul căreia se rotește un corp sau o figură. Axă de simetrie = dreaptă în raport cu care punctele unui corp sau ale unei figuri sunt simetrice. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp ceresc în jurul lui însuși. – Fr. axe (lat. lit. axis). Vezi definitia »

ANASTÁZĂ s. f. (livr.) înviere. (< germ. Anastasis, gr. anastasis) Vezi definitia »

stărmineálă s.f. (reg.) gradul de înclinare a acoperișului unei case. Vezi definitia »