MUTRIȘÓARĂ, mutrișoare, s. f. Diminutiv al lui mutră. – Mutră + suf. -ișoară. Vezi definitia »

páră s. f. – Flacără, flamă. – Mr. piră. Sl. para „fum, abur” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr., pol. para „abur”, cf. și opări. Schimbul semantic, destul de ciudat, nu a fost explicat; dar pare să fie sl., cf. pîrli. De asemeni, este posibilă o încrucișare cu păli „a arde”, cf. ceh. pala „flacără”. Vezi definitia »

HIPNONARCÓZĂ s.f. (Med.) Narcoză obținută prin hipnoză. [Cf. germ. Hypnonarkose < gr. hypnos – somn, narkosis – amorțire]. Vezi definitia »

HOLOTURÍNĂ s. f. substanță extrasă din corpul holoturiilor, utilizată în industria farmaceutică. (< fr. holothurine) Vezi definitia »

VÍPERĂ, vipere, s. f. 1. Șarpe mic, foarte veninos, având pe cap o pată de culoare închisă în formă de V și pe spate o dungă lată, neagră, în zigzag; năpârcă (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de viperă = om rău, femeie rea. ◊ Compus: Viperă-cu-corn = specie de viperă mai mare și mai veninoasă decât vipera comună, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoană rea, perfidă. – Lat. vipera. Vezi definitia »