CLER, cleruri, s. n. Totalitatea preoților unei biserici, ai unei eparhii, ai unei țări etc.; preoțime. – Din lat. clerus. Vezi definitia »

FRÁIER, -Ă s. m. f., adj. (om) prost, care nu știe să profite într-o anumită împrejurare. (< germ. Freier) Vezi definitia »

MINIATELIÉR s. n. atelier mic. (< fr. mini-atelier) Vezi definitia »

beléngher (-re), s. n. – (Arg.) Membru viril. Țig. pelo „testicul”, prin intermediul țig. pelenghero „cartof” (Bogrea, Dacor., II, 651; Graur 128; Juilland 158). Vezi definitia »

LIFTIÉR, -Ă s. m. f. cel care manevrează un lift (1) într-o clădire publică; liftboi. (< fr. liftier) Vezi definitia »