MONTÚRĂ s.f. Parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ♦ Felul în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. [< fr. monture]. Vezi definitia »

MANICHIURÍSTĂ s. f. lucrătoare specializată în manichiură. (< manichiură + -istă) Vezi definitia »

CORTICOSUPRARENÁLĂ s.f. Regiune periferică a glandei suprarenale, ai cărei hormoni acționează asupra metabolismului substanțelor organice și minerale. [După fr. cortico-surrénale]. Vezi definitia »

pișteálă, piștéli, s.f. (înv. și reg.) 1. curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorâre, țâșnire. 2. mlaștină, smârc; băltoacă. Vezi definitia »

șeitănícă s.m. (reg.) diavol. Vezi definitia »