INTONÁȚIE s.f. 1. Modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (Muz.) Manieră de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. ♦ Faptul de a începe cântarea unei bucăți vocale. [Gen. -iei, var. intonațiune s.f. / cf. it. intonazione, fr. intonation]. Vezi definitia »

CODOTOMÍE s. f. operație estetică de tăierea cozii (la câinii de rasă). (< coadă + -tomie) Vezi definitia »

HETEROFONÍE, heterofonii, s. f. Deviere incidentală de la linia melodică de bază în cazul suprapunerii a două sau a mai multor voci care intonează aceeași melodie. [Var.: eterofoníe s. f.] – Din fr. hétérophonie. Vezi definitia »

GÁBIE s.f. Platformă cu balustradă așezată la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului și (la corăbiile cu pânze) manevrarea pânzelor. [Gen. -iei. / < it. gabbia, cf. fr. gabie]. Vezi definitia »

ANHIDROMIELÍE s.f. Lipsa lichidului cefalorahidian. [Gen. -iei. / < fr. anhydromyélie]. Vezi definitia »